- JECMAN
- JECMANciv. Levitarum, in tribu Ephraim. Aliis in tribu Zabulon. 1. Reg. c. 4. v. 12. Item fil. Hebron 1. Par. c. 23. v. 18. Lat. resurrectio, sive consirmatio, aut vindicta Domini.
Hofmann J. Lexicon universale. 1698.
JECMAN
Look at other dictionaries:
jecman — JECMÁN n. pop. Furt însoţit de violenţă; jaf. /<ung. zsákmány Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … Dicționar Român
jecmăni — JECMĂNÍ, jecmănesc vb. IV. tranz. A jefui (2). [var.: jăcmăní]. – Din jăcmán (înv. şi reg. jaf mare < magh.). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 JECMĂNÍ vb. a jefui, (reg … Dicționar Român
jaf — JAF, jafuri, s.n. 1. Furt săvârşit prin violenţă; jefuire, jecmăneală. ♢ loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♢ (înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ♢ expr. Jaf în ciuperci! se… … Dicționar Român
jecmăneală — JECMĂNEÁLĂ, jecmăneli, s.f. Acţiunea de a jecmăni şi rezultatul ei; jaf, jefuire. [var.: (înv. şi reg.) jăcmăneálă s.f.] – Jecmăni + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 JECMĂNEÁLĂ s. jefuire, (fig.) jumulire, jupuire.… … Dicționar Român
